Un blog despre explorare urbană şi despre conţinut interesant descoperit online (content curator).

duminică, 3 mai 2015

#Bucureşti2ani


Când am ajuns în Bucureşti am ştiu ce mă aşteaptă: un oraş elegant, generos şi primitor. Aşa era când citeam despre el, când îl vedeam în filmări şi poze şi în puţinele vizite pe care i le-am făcut înainte să mă mut aici. După 8 luni aici îl văd la fel şi cred că m-am ataşat de el ca de un corp viu, cu un sentiment şi mai intens. 

Aveam eu în minte un proiect pe care am reuşit să-l încep în prima zi a lunii mai. Pentru el aveam nevoie de o bicicletă, o cameră foto bună şi o hartă uriaşă a oraşului. Bicicleta am transportat-o cu trenul de la Timişoara, pe hartă am pus ochii încă din prima zi la noul job: era o hartă imensă cam de 2x2.5m a Bucureştiului chiar lângă biroul şefei, iar peste o vreme, în ziua când m-am dus să o rog să mă ajute să printez una asemănătoare mi-a indicat cu degetul coşul de gunoi de la picioarele mele: harta era în coşul de gunoi, împachetată din fericire destul de atent. Am recuperat-o teafără din coş şi am întins-o cu cel mai mare entuziasm posibil pe un perete al camerei mele. Camera foto din plan s-a transformat într-un telefon cu o cameră foarte bună, pe care încă nu ştiu să o folosesc la întreaga ei capacitate: Nokia Lumia 930 cu o cameră de 20MP.

Care e planul? În următorii doi ani îmi propun să văd tot Bucureştiul, să acopăr tot spaţiul unde am acces, pe jos sau pe două roţi: de la aleile dintre blocuri până la marile bulevarde, de la parcuri la terenuri virane, în blocuri pe la etajul 10, în spaţii comerciale, în clădiri de birouri, galerii de artă, muzee sau alte instituţii publice sau în casele oamenilor, dacă o să mă primească. #Bucuresti2ani, căci numele ăsta l-am ales fără să stau să mă gândesc prea mult la naming, sper să mă ajute să am o imagine de ansamblu asupra oraşului şi să fiu unul dintre puţinii care au făcut genul ăsta de explorare urbană all inclusive

Mă aştept să întâlnesc oameni foarte interesanţi şi situaţii neprevăzute şi multe extreme pe lângă: ale sărăciei, bogăţiei, ale frumosului şi a kitsch-ului sau a vieţii bine înţelese şi trăite dar şi a ruinării. 

Pe scurt, proiectul vrea să vă atragă atenţia asupra unor locuri şi oameni din Bucureşti pe care îi puteţi cunoaşte şi voi şi de care vă puteţi bucura. Categoric o să atrag atenţia şi asupra unor probleme urbane sau sociale: animalele de pe străzi, salubrizarea, patrimoniul istoric, construirea fără norme sau administrare făcută prost, pur şi simplu. Dar în acelaşi timp o să încerc să suprind spiritul Bucureştiului şi al locuitorilor lui şi o să vă spun şi vouă ce am descoperit.

O să fie un proiect de timp liber, adică după job sau înainte de job şi în weekend, categoric mult mai util decât urmăritul de seriale şi plimbatul fără rost prin casă.

În doi ani de acum mă văd ajungând acasă din ultima tură din acest proiect, aşteptat de o trupă mare de prieteni care să întindă o panglică de finish, cu care să mă lege pe urmă ca să mai stau puţin cu ei de vorbă, că până atunci cred că o să-mi fac obiceiul să tot fiu plecat şi să n-am timp să mă întâlnesc cu ei! 

Aaa, am un anunţ: Poate să vină oricine cu mine! Pe jos, cu bicicleta, cu rolele, explorăm cu drag împreună!

Cum o fost la prima ieşire?!

1 mai 2015 

Am făcut o plimbare de 7 ore prin Drumul Taberei şi sper eu că n-am lăsat nicio zonă neacoperită din interiorul buclei acestui cartier cu aspect de junglă. O junglă urbană. A fost proiectat destul de bine zic eu, cu extrem de mult spaţiu verde. Din păcate nu am reuşit să văd şi Parcul Drumul Taberei, perla coroanei, pentru că este închis, cel puţin până la 1 iunie, dar o să fiu acolo la deschidere şi o să completez traseul. 

Mai jos e harta traseului pe care l-am parcurs vineri:


Spoted:

  •  5 magazine Mega Image (De ce le urmăresc? Pentru că de când am ajuns aici nu mi s-a întâmplat niciodată să merg la suprafaţă 10 minute de la un punct A la un punct B fără să dau de un magazin Mega Image. Extinderea lor agresivă e legendară deja şi bineînţeles că a fost cooptată în umorul local, dovadă glumele TNR. Cred că deja magazinele fac parte din identitatea oraşului. Ca să răspund la întrebare: cred că de fun, să mai am o statistică cu ceva uşor de numărat :)
  •  9 pisici de cartier (mare iubitor de feline aici! Sunt sigur că într-o plimbare o să-mi găsesc un motan pe care să-l aduc acasă, am şi nume pregătit pentru el. După cum am văzut în prima ieşire numărul pisicilor abandonate pe străzi e mult mai mare decât cel al câinilor şi sper că în viitor se vor găsi soluţii şi pentru ele, ăsta fiind şi rostul rubricii, de a atrage atenţia asupra acestei probleme. 
  • 2 câini vagabonzi (mult mai puţini pe străzi după moartea lui Ionuţ, dar încă sunt)
  • cel mai întâlnit miros: chiftele prăjite (3 zone) miros de flori (3 zone) 
  • locaţii indoor: 2 (blocuri de 10 etaje)
  • cele mai întâlnite trei imagini: pensionar/ă care îşi plimba câinele; castani înfloriţi; grafitti făcut de toată jena (parcă e cartierul-grădiniţă al grafferilor). 
Fiind un cartier înţesat de blocuri şi înconjurat de şantiere nu mi-a servit prea multe cadre interesante. Am făcut câteva poze pe care o să le vedeţi mai jos.


Geam de scară cu muşcate.


Aleea ce desparte cartierul de parc.


Perete de aluminiu şi sticlă.


Insulă de verdeaţă. (nu am reuşit să aflu ce sunt aceste construcţii pe care le-am întâlnit peste tot în cartier; din păcate ăsta era singurul într-o stare bună, neacoperit de gunoaie sau devastat)


Aş vrea să înţeleg măcar un mesaj şi nu pot!

Puţini bucureşteni au mai rămas în oraş - fără maşini pe străzi.

Cam asta văd zilele astea vreo 15 familii de câte ori ies pe balcon.

Două scări de bloc clasice.


Da!


Am sunat la numere aleatorii la interfon până cineva mi-a deschis, am urcat cu liftul la etajul 9 şi am găsit priveliştea asta. Eşti curios de fiecare dată cât de frumoasă va fi panorama. Asta e, să fim sinceri, de nota 5. Meh!

 
Bataie pe locurile de parcare din sector.


Grafitti cu mesaj, finally!




Când am trecut pe aici se bătea toaca. A fost un moment WoW pentru că e sunetul meu preferat. 



Blocul, un altar!


Întâmplări extraordinare:


- 1 -
În parcare la McDonalds, chiar lângă terasă, unde stăteau vreo 15 oameni, era un om căzut pe jos, întins jumate pe spaţiu verde, jumate pe trotuar, iar dacă se mai rostogolea odată ajungea chiar pe şosea sub roţile maşinilor. Toată lumea îşi vedea senin de treabă. M-am coborât de pe bicicletă, l-am mişcat şi l-am întors cu faţa în sus. părea că se sufocă, nu putea să vorbească sau cel puţin nu mi-a răspuns la nicio întrebare. Am stat puţin să mă gândesc şi am sunat la 112. 

Ca să vă spun şi vouă cum să faceţi: Vă prezentaţi, spuneţi cât mai pe scurt problema ca să poată să vă facă transferul către ambulanţă, poliţie sau pompieri, apoi explicaţi iar situaţia serviciului către care aţi fost direcţionat, mult mai detaliat de data asta. Să încercaţi să aflaţi adresa. Eu nu ştiam cum se numeşte strada şi m-am învârtit un minut până am aflat. Le-am zis că e un om de aproximativ 50 de ani căzut pe jos, posibil să fie în stare de ebrietate etc. În 4 minute a ajuns ambulanţa SMURD cu un echipaj de 3 oameni. Între timp îl aşezasem într-o poziţie mai ferită pe omul respectiv. Primul lucru pe care l-a făcut asistentul a fost să-l tragă tare de urechi. A prins şi ăla glas şi a început să înjure şi să dea cu nebunie din mâini. Asistentul s-a uitat la mine cu înţeles. Da, cred că mi-am dat seama ce se întâmplă. 

În timp ce domnul respectiv s-a ridicat şi ne înjura asistentul îmi explica ce trebuie să fac data viitoare când mai găsesc oameni în starea asta, şi vă recomand şi vouă să faceţi la fel: aplicaţi stimul dureros, adică îl trageţi de urechi până zice AU!, şi la propriu şi la figurat! Dacă nu e nicio reacţie atunci e mai grav. 

Au fost cam nemulţumiţi că au venit pe degeaba, dar au încurajat atitudinea mea de a face ceva şi nu a trece pur şi simplu pe lângă el aşteptând ca altcineva să reacţioneze. Dar cel mai bine e să vă asiguraţi că e ceva grav înainte să solicitaţi ambulanţa. Încercaţi să ajutaţi oamenii care se află în situaţii umilitoare, nu râdeţi de ei, nu-i ignoraţi. 


- 2 -
Făcând o pauză, m-am oprit şi mă uitam pe Facebook pe unde a mai ieşit lumea de 1 Mai. Vine spre mine un băiat de vreo 12 ani şi mă întreabă cum mă cheamă în timp ce se uită la ecranul telefonului. Îi zic cu jumate de gură ce vrea şi el plusează. Că şi numele de familie! De ce? Că vrea să fim prieteni pe Facebook, că el vrea mai mulţi prieteni! Apoi mă pune să-l caut şi să-i dau add cu cel mai demanding ton posibil. Nu mai ştiu să vă spun exact, dar era ceva cu Ovi Salam Biz....oricum, o trimitere clară către idolul lui şi al altor tineri din ziua de azi. Vai, cât de bucuros a fost când i-am dat add. Da sigur mi-ai dat? Da, o să vezi când ajungi acasă. Seara tâziu am primit notificare că mi-a acceptat prietenia şi am văzut că avea contul plin de spam-uri, care mai de care şi i-am dat unfriend, dar cu regret, pentru că a fost primul cerşetor de prietenie din Bucureşti pe care l-am întâlnit şi de care am auzit. 

Sper să mai reuşesc să fac o plimbare săptămâna asta, cine ştie ce mai găsesc! 
Aştept gândurile voastre aici, pe Facebook, SMS, Whatsapp.....

3 comentarii:

  1. Bv Tudor! O idee exceptionala! Promit sa te indotesc in una din calatoriile tale!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, cred că ţie ţi-am spus prima dată de proiectul ăsta, dacă îţi mai aminteşti, în primele zile de training. Vei fi o invitată de onoare. :D

      Ștergere
  2. Felicitări pentru iniţiativă! Trebuie spus că telefonul tău își merită banii fie şi numai pentru camera foto!
    Nu uita să ne trimiţi un formular de înscriere pentru a te însoţi în următoarele explorări!
    Am citit articolele în ordine inversă, de la cel mai noi la primul, chiar se simte că faci un lucru pe care ti.l doreşti, entuziasmul este molipsitor şi nu în cele din urmă articolul curge firesc!

    RăspundețiȘtergere

Îmi spui şi mie la ce te gândeşti?