Un blog despre explorare urbană şi despre conţinut interesant descoperit online (content curator).

luni, 11 mai 2015

#Bucuresti2ani - 9 şi 10 mai 2015



În timp ce fac traseul propus pentru ziua respectivă mă gândesc la momentul când voi ajunge acasă şi voi colora harta pe porţiunea pe care am acoperit-o cu bicicleta. Poate e pueril, dar e cel mai aşteptat moment al zilei, şi mă ajută foarte mult să-mi urmăresc evoluţia. Cu siguranţă, la finalul proiectului, când o să văd toată suprafaţa colorată o să fiu în extaz. Am construit toată chestia asta cu harta şi traseul online pentru că mă ştiu ca fiind perfecţionist şi eram sigur că odată pornit nu o să pot sta liniştit până nu termin ce mi-am propus. Trucurile astea funcţionează la mine, chiar dacă sunt conştient de ele. 

Mai jos vă prezint, în premieră :D , harta despre care tot vorbesc:



Am făcut mai jos un traseu comun pentru distanţa pedalată sâmbătă şi duminică. Am stat 14 ore pe bicicletă învârtindu-mă prin cartierul Drumul Taberei, încercând să termin cu el weekend-ul ăsta. A fost o nebunie, e ca un labirint, totul arată la fel: coşurile de gunoi, scările de bloc, garajele, parcările, şcolile, magazinele, aleile, locurile de joacă pentru copii. Şi vorbesc serios, parcă toate sunt replicate de zeci de ori în tot cartierul. Chiar şi după forma lui ne putem da seama că a fost gândit, planificat, cum vreţi să-i spuneţi, foarte clar înainte să fie construit. Parcă e un mini-oraş construit în SimCity 3000: zonă rezidenţială, zonă comercială, o şcoală ici, o grădiniţă colo, câte o secţie de poliţie, un cinematograf, o bibliotecă, părculeţe. Bineînţeles, totul cu o puternică amprentă comunistă. 

Una peste alta sunt foarte mulţumit de autorităţile locale, şi anume administraţia Sectorului 6. Mi se pare că tot ce ţine de ei este pus cât de cât în ordine. Văd o problemă a locuitorilor din zonă, încă nu sunt destul de gospodari şi ordonaţi. 

O să revin cu un alt articol despre istoria cartierului după ce mai frunzăresc nişte articole. Le am, dar nu am avut timp să citesc.

Traseul. De acum o să-l pun embed.




Route 3019182 - powered by www.bikemap.net


Spoted:
  • 5 magazine Mega Image;
  • 26 de pisici de cartier ;
  • 9 câini vagabonzi (2 agresivi);
  • cel mai întâlnit miros: salcâmi înfloriţi, oameni parfumaţi exagerat care lăsau dâre de miros (de cele mai multe ori plăcut) în spatele lor;
  • cele mai întâlnite imagini: blocuri (aproximez ca am văzut peste 350 de blocuri şi zeci de mii de geamuri), câini urâţi plimbaţi de stăpâni, grupuri de copii care se jucau (cu siguranţă am văzut peste 30 de grupuleţe de copii - se pare că nu stau toată ziua în case pe tablete + se jucau jocurile pe care le jucam şi eu când eram mic)
  • locaţii indoor: un bloc de 10 etaje, Plaza România (unde m-am ascuns pentru o vreme de ploaie);
Mai jos este un fost depou abandonat şi ruinat. În momentul în care l-am văzut mi-am amintit că văzusem acum mai bine de 10 ani un reportaj la ştirile TVR2 (mi-am adus aminte perfect ştirea) în care nişte doamne se lăudau că au transformat interiorul ruinei într-o grădină foarte roditoare. Acuma era doar iarbă şi câţiva pomi frunctiferi. 








AFI Cotroceni, surprins după apus.

Biserica catolică de lângă Piaţa Moghioroş are o arhitectură foarte frumoasă.



În fiecare dimineaţă în drum spre job, când trec cu autobuzul pe lângă bisericuţa asta, aproximativ 40% din oamenii din autobuz îşi fac frenetic semnul crucii (recordul surprins de mine: un băiat şi-a făcut cruce de 12 ori).


Am găsit şi decorul perfect pentru un selfie a la Drumul Taberei.



Habar nu am ce o să facă deasupra metroului, e un spaţiu uriaş. Plantele şi copacii nu prea merg, deoarece sunt vreo 4-5 straturi de bitum, ciment sau pietre sub.




Ok, mai jos o să vedeţi aleea de tip nou, care sper să se extindă prin tot cartierul, şi de ce nu prin tot oraşul. Este o zonă din cartier unde spaţiul dintre blocuri a fost defrişat şi s-a semănat iarbă, s-au plantat arbuşti şi s-au pus gărduleţe din astea joase. În restul cartierului e o pădure în toată regula: plante care cresc ca sălbatice, fără să fie deloc întreţinute şi garduri din alea mizerabile. Exemplele în imaginile următoare: 

P.S. Pe măsură ce o să văd oraşul o să încep să mă consider expert în multe lucruri: 
  • primul portofoliu: aleile dintre blocuri; :))




Şi mai jos pozele cu graffiti, desene and stuff:








Şi cel mai vesel dintre toate:



Întâmplări extraordinare:

Când am încercat să urc în blocul de unde am făcut imaginea de mai jos am sunat la interfon la un apartament la întâmplare. Primul nu mi-a răspuns, apoi la următoarele 5 încercări nici nu suna pentru că probabil nu existau apartamentele pe care le formam eu. La a şaptea încercare a fost cu noroc. Am sperat să fie totul scurt ca să pot intra. Vai, ce ghinion am avut. Am primit o lecţie serioasă de conduită şi de viaţă prin interfon de la domnu respectiv. M-am recomandat ca fiind de la [un lanţ de supermarket-uri care ne umflă şi nouă căsuţele poştale cu broşurile lor]. A fost o discuţie de două minute: că el are copil şi nu se poate să-l deranjez duminica la 7 seara, că să-mi iau un job serios şi să mă odihnesc şi eu duminica, să uit pentru totdeauna numărul lui de apartament, defapt să mi-l amintesc şi să nu mai sun....îmi dă voie acum, dar este ultima dată! Am intrat, am urcat la 10, am făcut poza şi m-am întors. 

Mie mi se par inutile interfoanele. După cum vedeţi oricine poate intra cu o minciună, inclusiv hoţul. Încă experimentez, data viitoare le voi spune motivul real pentru care vreau să intru, sunt curios dacă va fi şi înţelegere.



THE END !


Să ai o săptămână uşoară şi să-ţi meargă din plin!


luni, 4 mai 2015

#Bucuresti2ani - 3 mai 2015

Am profitat de ziua însorită şi am ieşit şi duminică şi am reuşit să explorez întreaga zonă pe care mi-am propus-o pentru ieşirea asta. 

Pentru că mi-a dispărut de tot febra musculară am reuşit să fac un traseu de peste 35 de km, care m-a purtat printre blocuri, în cimitire, pe străduţe cu case cochete sau pe platforme industriale. Spaţiul de pe hartă care apare neexplorat aparţine de armată şi nu am şanse să-l văd prea repede. 



Spoted: 

  • 2 magazine Mega Image;
  • 6 pisici de cartier;
  • 8 câini vagabonzi (mult mai mulţi ca vineri şi de data asta nici nu m-am simţit prea în siguranţă. Sunt curios dacă este vreo metodă să-i ţii la distanţă în caz că se îndreaptă lătrând spre tine?! Ştie cineva dacă există vreun aparat ce emite sunete care îi alungă?)
  • cel mai întâlnit miros: grătar cu mici (5 zone), rahat de câine (tot drumul - am călcat la începutul plimbării fix într-un cadou şi nu am reuşit să-l curăţ prea bine aşa că....)
  • cele mai întâlnite imagini: grupuri de copii care se jucau pe stradă şi oameni care îşi scoteau bagajele din portbagaj;
  • locaţii indoor: un bloc cu 10 etaje;
Am văzut câteva lucruri interesante, iar câteva descoperiri m-au bucurat foarte tare:

Ştiu că străbate aproape tot oraşul, dar tramvaiul 41 e marcă înregistrată Drumul Taberei. He's the best, vine din 3 în 3 minute! 



Un sediu BRD care mi-a plăcut foarte tare, pe Bulevardul Ghencea. 




Am zărit chiar două turnuri de apă. Cel de cărămidă îşi schimbă nuanţa în funcţie de lumina soarelui, e superb. 

Am urcat cu liftul la 10 într-un bloc random şi am avut panorama de mai jos:




Mai jos o să pun cele mai reuşite poze cu grafitti sau alte însemnări:








Şi ăsta mi-a plăcut cel mai şi cel mai mult. Se vede că este proiectul unui artist cu experienţă, avea şi semnătură: Grigore Rotaru




Intrarea de pe bulevard a unui bloc interbelic foarte cochet. 

Colorat şi vesel!



Personajele de mai jos îţi vor aduce aminte de cea mai frumoasă perioadă a vieţii tale! Încearcă cineva să le enumere pe toate?



Întâmplări extraordinare:

M-am dus şi prin Cimitirul Ghencea că nu puteam să las spaţiul ăla imens nevăzut. Şi încercând să decid dacă să o iau în stânga sau în dreapta îmi sare în ochi un mormânt simplu de marmură roşie: Nicolae şi Elena Ceauşescu. Am mai văzut eu la TV cum se adună acolo oamenii de ziua lor şi de Crăciun, dar habar nu aveam că e un mormânt şi un loc aşa de neînsemnat. Am stat şi am meditat puţin la soarta lor şi am mers mai departe. Oricum, e de ţinut minte, în cazul în care o să avem musafiri din străinătate care o să fie interesaţi de istoria comunistă a oraşului şi a ţării. Ar fi prima oprire a unui tur tematic. 



Sunt abia la jumătate cu explorarea cartierului Drumul Taberei. Săptămâna asta sper să reuşesc să-l văd pe tot. Să ai o săptămână bună!

duminică, 3 mai 2015

#Bucureşti2ani


Când am ajuns în Bucureşti am ştiu ce mă aşteaptă: un oraş elegant, generos şi primitor. Aşa era când citeam despre el, când îl vedeam în filmări şi poze şi în puţinele vizite pe care i le-am făcut înainte să mă mut aici. După 8 luni aici îl văd la fel şi cred că m-am ataşat de el ca de un corp viu, cu un sentiment şi mai intens. 

Aveam eu în minte un proiect pe care am reuşit să-l încep în prima zi a lunii mai. Pentru el aveam nevoie de o bicicletă, o cameră foto bună şi o hartă uriaşă a oraşului. Bicicleta am transportat-o cu trenul de la Timişoara, pe hartă am pus ochii încă din prima zi la noul job: era o hartă imensă cam de 2x2.5m a Bucureştiului chiar lângă biroul şefei, iar peste o vreme, în ziua când m-am dus să o rog să mă ajute să printez una asemănătoare mi-a indicat cu degetul coşul de gunoi de la picioarele mele: harta era în coşul de gunoi, împachetată din fericire destul de atent. Am recuperat-o teafără din coş şi am întins-o cu cel mai mare entuziasm posibil pe un perete al camerei mele. Camera foto din plan s-a transformat într-un telefon cu o cameră foarte bună, pe care încă nu ştiu să o folosesc la întreaga ei capacitate: Nokia Lumia 930 cu o cameră de 20MP.

Care e planul? În următorii doi ani îmi propun să văd tot Bucureştiul, să acopăr tot spaţiul unde am acces, pe jos sau pe două roţi: de la aleile dintre blocuri până la marile bulevarde, de la parcuri la terenuri virane, în blocuri pe la etajul 10, în spaţii comerciale, în clădiri de birouri, galerii de artă, muzee sau alte instituţii publice sau în casele oamenilor, dacă o să mă primească. #Bucuresti2ani, căci numele ăsta l-am ales fără să stau să mă gândesc prea mult la naming, sper să mă ajute să am o imagine de ansamblu asupra oraşului şi să fiu unul dintre puţinii care au făcut genul ăsta de explorare urbană all inclusive

Mă aştept să întâlnesc oameni foarte interesanţi şi situaţii neprevăzute şi multe extreme pe lângă: ale sărăciei, bogăţiei, ale frumosului şi a kitsch-ului sau a vieţii bine înţelese şi trăite dar şi a ruinării. 

Pe scurt, proiectul vrea să vă atragă atenţia asupra unor locuri şi oameni din Bucureşti pe care îi puteţi cunoaşte şi voi şi de care vă puteţi bucura. Categoric o să atrag atenţia şi asupra unor probleme urbane sau sociale: animalele de pe străzi, salubrizarea, patrimoniul istoric, construirea fără norme sau administrare făcută prost, pur şi simplu. Dar în acelaşi timp o să încerc să suprind spiritul Bucureştiului şi al locuitorilor lui şi o să vă spun şi vouă ce am descoperit.

O să fie un proiect de timp liber, adică după job sau înainte de job şi în weekend, categoric mult mai util decât urmăritul de seriale şi plimbatul fără rost prin casă.

În doi ani de acum mă văd ajungând acasă din ultima tură din acest proiect, aşteptat de o trupă mare de prieteni care să întindă o panglică de finish, cu care să mă lege pe urmă ca să mai stau puţin cu ei de vorbă, că până atunci cred că o să-mi fac obiceiul să tot fiu plecat şi să n-am timp să mă întâlnesc cu ei! 

Aaa, am un anunţ: Poate să vină oricine cu mine! Pe jos, cu bicicleta, cu rolele, explorăm cu drag împreună!

Cum o fost la prima ieşire?!

1 mai 2015 

Am făcut o plimbare de 7 ore prin Drumul Taberei şi sper eu că n-am lăsat nicio zonă neacoperită din interiorul buclei acestui cartier cu aspect de junglă. O junglă urbană. A fost proiectat destul de bine zic eu, cu extrem de mult spaţiu verde. Din păcate nu am reuşit să văd şi Parcul Drumul Taberei, perla coroanei, pentru că este închis, cel puţin până la 1 iunie, dar o să fiu acolo la deschidere şi o să completez traseul. 

Mai jos e harta traseului pe care l-am parcurs vineri:


Spoted:

  •  5 magazine Mega Image (De ce le urmăresc? Pentru că de când am ajuns aici nu mi s-a întâmplat niciodată să merg la suprafaţă 10 minute de la un punct A la un punct B fără să dau de un magazin Mega Image. Extinderea lor agresivă e legendară deja şi bineînţeles că a fost cooptată în umorul local, dovadă glumele TNR. Cred că deja magazinele fac parte din identitatea oraşului. Ca să răspund la întrebare: cred că de fun, să mai am o statistică cu ceva uşor de numărat :)
  •  9 pisici de cartier (mare iubitor de feline aici! Sunt sigur că într-o plimbare o să-mi găsesc un motan pe care să-l aduc acasă, am şi nume pregătit pentru el. După cum am văzut în prima ieşire numărul pisicilor abandonate pe străzi e mult mai mare decât cel al câinilor şi sper că în viitor se vor găsi soluţii şi pentru ele, ăsta fiind şi rostul rubricii, de a atrage atenţia asupra acestei probleme. 
  • 2 câini vagabonzi (mult mai puţini pe străzi după moartea lui Ionuţ, dar încă sunt)
  • cel mai întâlnit miros: chiftele prăjite (3 zone) miros de flori (3 zone) 
  • locaţii indoor: 2 (blocuri de 10 etaje)
  • cele mai întâlnite trei imagini: pensionar/ă care îşi plimba câinele; castani înfloriţi; grafitti făcut de toată jena (parcă e cartierul-grădiniţă al grafferilor). 
Fiind un cartier înţesat de blocuri şi înconjurat de şantiere nu mi-a servit prea multe cadre interesante. Am făcut câteva poze pe care o să le vedeţi mai jos.


Geam de scară cu muşcate.


Aleea ce desparte cartierul de parc.


Perete de aluminiu şi sticlă.


Insulă de verdeaţă. (nu am reuşit să aflu ce sunt aceste construcţii pe care le-am întâlnit peste tot în cartier; din păcate ăsta era singurul într-o stare bună, neacoperit de gunoaie sau devastat)


Aş vrea să înţeleg măcar un mesaj şi nu pot!

Puţini bucureşteni au mai rămas în oraş - fără maşini pe străzi.

Cam asta văd zilele astea vreo 15 familii de câte ori ies pe balcon.

Două scări de bloc clasice.


Da!


Am sunat la numere aleatorii la interfon până cineva mi-a deschis, am urcat cu liftul la etajul 9 şi am găsit priveliştea asta. Eşti curios de fiecare dată cât de frumoasă va fi panorama. Asta e, să fim sinceri, de nota 5. Meh!

 
Bataie pe locurile de parcare din sector.


Grafitti cu mesaj, finally!




Când am trecut pe aici se bătea toaca. A fost un moment WoW pentru că e sunetul meu preferat. 



Blocul, un altar!


Întâmplări extraordinare:


- 1 -
În parcare la McDonalds, chiar lângă terasă, unde stăteau vreo 15 oameni, era un om căzut pe jos, întins jumate pe spaţiu verde, jumate pe trotuar, iar dacă se mai rostogolea odată ajungea chiar pe şosea sub roţile maşinilor. Toată lumea îşi vedea senin de treabă. M-am coborât de pe bicicletă, l-am mişcat şi l-am întors cu faţa în sus. părea că se sufocă, nu putea să vorbească sau cel puţin nu mi-a răspuns la nicio întrebare. Am stat puţin să mă gândesc şi am sunat la 112. 

Ca să vă spun şi vouă cum să faceţi: Vă prezentaţi, spuneţi cât mai pe scurt problema ca să poată să vă facă transferul către ambulanţă, poliţie sau pompieri, apoi explicaţi iar situaţia serviciului către care aţi fost direcţionat, mult mai detaliat de data asta. Să încercaţi să aflaţi adresa. Eu nu ştiam cum se numeşte strada şi m-am învârtit un minut până am aflat. Le-am zis că e un om de aproximativ 50 de ani căzut pe jos, posibil să fie în stare de ebrietate etc. În 4 minute a ajuns ambulanţa SMURD cu un echipaj de 3 oameni. Între timp îl aşezasem într-o poziţie mai ferită pe omul respectiv. Primul lucru pe care l-a făcut asistentul a fost să-l tragă tare de urechi. A prins şi ăla glas şi a început să înjure şi să dea cu nebunie din mâini. Asistentul s-a uitat la mine cu înţeles. Da, cred că mi-am dat seama ce se întâmplă. 

În timp ce domnul respectiv s-a ridicat şi ne înjura asistentul îmi explica ce trebuie să fac data viitoare când mai găsesc oameni în starea asta, şi vă recomand şi vouă să faceţi la fel: aplicaţi stimul dureros, adică îl trageţi de urechi până zice AU!, şi la propriu şi la figurat! Dacă nu e nicio reacţie atunci e mai grav. 

Au fost cam nemulţumiţi că au venit pe degeaba, dar au încurajat atitudinea mea de a face ceva şi nu a trece pur şi simplu pe lângă el aşteptând ca altcineva să reacţioneze. Dar cel mai bine e să vă asiguraţi că e ceva grav înainte să solicitaţi ambulanţa. Încercaţi să ajutaţi oamenii care se află în situaţii umilitoare, nu râdeţi de ei, nu-i ignoraţi. 


- 2 -
Făcând o pauză, m-am oprit şi mă uitam pe Facebook pe unde a mai ieşit lumea de 1 Mai. Vine spre mine un băiat de vreo 12 ani şi mă întreabă cum mă cheamă în timp ce se uită la ecranul telefonului. Îi zic cu jumate de gură ce vrea şi el plusează. Că şi numele de familie! De ce? Că vrea să fim prieteni pe Facebook, că el vrea mai mulţi prieteni! Apoi mă pune să-l caut şi să-i dau add cu cel mai demanding ton posibil. Nu mai ştiu să vă spun exact, dar era ceva cu Ovi Salam Biz....oricum, o trimitere clară către idolul lui şi al altor tineri din ziua de azi. Vai, cât de bucuros a fost când i-am dat add. Da sigur mi-ai dat? Da, o să vezi când ajungi acasă. Seara tâziu am primit notificare că mi-a acceptat prietenia şi am văzut că avea contul plin de spam-uri, care mai de care şi i-am dat unfriend, dar cu regret, pentru că a fost primul cerşetor de prietenie din Bucureşti pe care l-am întâlnit şi de care am auzit. 

Sper să mai reuşesc să fac o plimbare săptămâna asta, cine ştie ce mai găsesc! 
Aştept gândurile voastre aici, pe Facebook, SMS, Whatsapp.....