Un blog despre explorare urbană şi despre conţinut interesant descoperit online (content curator).

marți, 17 februarie 2015

citesc/văd/ascult p.2

Astăzi 4 articole şi un moment muzical. După ce mi-am migrat toate articolele interesante pe o singură aplicaţie (Pocket) am observat că am aproximativ 3000 de articole de citit (milioane şi milioane de cuvinte). Target: ianuarie 2016

Cele mai interesante o să le pun în rubrica asta!


Mai sus, un articol excelent despre o figură politică despre care s-a auzit şi la noi şi ne-a făcut să visăm la omul politic modest, cumsecade,care nu vorbeşte despre oameni, ci vorbeşte cu ei. Jose Mujica este o prezenţă unică în breasla lui de şefi de stat: îşi donează 90% din salariu, ţine conferinţe de presă în sandale şi în pantaloni trei-sferturi, nu locuieşte într-un palat prezidenţial, ci într-o căsuţă sărăcăcioasă, are o poveste de viaţă fascinantă:a făcut închisoare pentru că făcea parte dintr-o gherilă anti-capitalistă, şi a evadat, de două ori, şi apoi, după căderea dictaturii în '85 a ajuns principala figură a unei mişcări egalitariste care acuza măsurile guvarnamentale care afectează omul obişnuit. A ajuns ministru al agriculturii şi bucurându-se de o mare popularitate a ajuns să intre cu cele mai mari şanse în cursa electorală pentru funcţia de preşedinte al Uruguayului. Jurnalista Eve Fairbaks face la final de mandat o analiză a schimbărilor pe care le-a adus preşedinţia lui Mujica pentru ţara sud-americană şi încearcă să afle dacă stilul lui de leadership, dacă el există, a funcţionat! Să-l citeşti!


Discursul lui Jose Mujica în faţa adunării ONU despre care se vorbeşte în articol.




Apoi un articol despre egalitatea de gen. Dacă în statele din Europa de Vest şi în Statele Unite ale Americii se discută foarte serios despre egalitatea de gen şi cum se ajunge efectiv la o stare ca asta, la noi, rezultatele cercetării pe care o să le citiţi în articolul menţionat par să-i deranjeze doar pe autorii studiului şi pe prietenii lor. Nici o autoritate din păcate.

E normal ca nici o staţie de metrou din Bucureşti să nu poarte numele unei personalităţi feminine? E normal ca toate bulevardele să aibă nume de bravi Ştefani, Ioni, Mihai,Vasili şi fundăturile, denumite ca şi cum au rămas în pană de nume, să mai găseşti ici colo, una care aminteşte de o Marie, de o Ecaterina, de o Ana? Sau feţele de pe bancnotele noastre, de ce sunt toate mustăcioase?





Îţi propun să citeşti o explicaţie ştiinţifică a cazurilor în care doi parteneri mor la distanţă de câteva ore unul de altul. Dar o să vedeţi că nici ştiinţa nu are încă toate răspunsurile şi nu poate să explice cum funcţionează voinţa umană şi cât este de puternică în situaţiile limită.




Ne întoarcem iarăşi la un articol excelent în limba română: despre tulburarea obsesiv-compulsivă şi alte jocuri ale minţii.
Ştiam vag despre această condiţie, dar situaţiile exemplificate de autor te pun pe gânduri bine de tot.



Probabil nu o să ai timp să le citeşti într-o seară, dar poţi să revii aici, cel puţin până la următoarea postare cu recomandări ai timp.

And now, music: WOW moment from this year's Grammy!


Un comentariu:

  1. Sunt emoţionante aceste cazuri în care partenerii mor, așa cum spune articolul, pentru că li se frânge inima. Cred că mulţi dintre noi ne.am dori să putem lua această decizie în mod conştient.

    RăspundețiȘtergere

Îmi spui şi mie la ce te gândeşti?