Un blog despre explorare urbană şi despre conţinut interesant descoperit online (content curator).

marți, 8 iulie 2014

Maria de Buenos Aires în Timişoara

     Primul tango pe care l-am ascultat cred că a fost "Por una cabeza". Era singurul tango într-un folder cu vreo 60 de melodii de muzică clasică celebre de pe primul meu calculator. Era al treilea în lista de Winamp pentru că era varianta lui Astor. Astor Piazzolla. Numele ăsta a stat singur printre alte nume de mari compozitori până în seara în care am văzut "Parfum de femeie". Mi-a plăcut mult momentul dansului, am recunoscut melodia şi am avut după aceea poftă să ascult mai mult tango. Ştiam deja un nume şi m-am pus să caut. Îţi aminteşti şi tu melodia?



     Pe vremea aia cred că cel mai vizualizat clip de pe Youtube avea 20 de milioane de vizualizări. Şi descopăr că "Por una cabeza" nici măcar nu era a lui, ci a lui Carlos Gardel, de care poate aţi auzit, astfel că am ascultat în tot acest timp o variantă a originalului. Am căutat ceva ce era al lui Astor. Mai departe de seara aceea vorbim de întreaga discografie descărcată pe calculator, de povestea vieţii lui, citită pe nerăsuflate şi dezamăgirea că a plecat din lume în anul în care m-am născut eu, pe 4 iulie. Apoi am strâns bani pentru un album de colecţie şi ştiu că am făcut un soi de portofoliu special pentru ora de muzică, atent lucrat, cu numele lui format din petale de trandafir roşu. De atunci asociez mereu trandafirii cu tangoul. Da, cam ciudat teen crush, nu?  

     Nu ştiu de câte zeci de ori am ascultat sutele de melodii compuse de el. Este considerat un mare inovator, şi probabil va rămâne aşa în istoria muzicii universale. El este cel care stă la baza curentului nuevo tango (noul tango) care a fost contestat de toţi marii compozitori de tango argentinian clasic, dar îmbrăţişat de public, care se săturaseră de aceleaşi sunete şi ritmuri. Tot Astor a fost cel care a păstrat viu tangoul în anii '80-'90 când muzica americană şi europeană a pătruns şi în America de Sud. 

     Nuevo tango a la Piazzolla. Puteţi să ascultaţi în timp ce citiţi rândurile de mai jos.

     

     Am avut marele noroc să descopăr în timp compoziţii pe care nu le aveam de la început şi care mi-au oferit un pretext să ascult din nou toată discografia. Bijuteria colecţiei am găsit-o abia după 2-3 ani, nici nu mai ştiu. Şi Piazzolla avea o muză, cu o voce senină şi frumoasă, care l-a făcut de multe ori să traverseze oceanul, din Argentina, în Italia maternă. „La Rossa” îi spun italienii, Maria Ilva, Milva – cu părul roşu. Dar visa la o dragoste pierdută când îi oferea Milvei rolul în piesa „Maria de Buenos Aires”. Astor iubea o femeie căsătorită cu care a fost până în seara Crăciunului din 1967. În acea seară el a mers să ceară mâna Eglei Martin soţului acesteia, spunându-i: „Ea este muzică, ea nu poate să aparţină nimănui!” Şi a făcut muzică cu gândul la ea, pentru că din acea noapte nu a mai putut să o aibă în rolul Mariei de Buenos Aires, o "tango operita" pentru care el compusese muzica, iar Horacio Ferrer textul poveştii, ce descria nebunia unei prostituate de pe străzile capitalei argentiniene, piesă compusă special pentru talentata Egle Martin. Am aflat povestea cu mulţi ani după, ascultând a zecea oară vocea Milvei care cânta „pe străzile din Buenos Aires”, acompaniată de Piazzolla, la bandoneon. Am un colaj de aproape o oră cu interpretarea pieselor din operetă – îmi este unul dintre cele mai dragi lucruri pe care le am.

     Cum crezi că am primit vestea că la Timişoara va avea loc avanpremiera spectacolului Maria de Buenos Aires? La două zile după ce am văzut ştirea am mers cu emoţii aşa mari să-mi iau biletul. Dacă nu mai erau? „Mai sunt 36 de bilete!”, mi-a răspuns casierul. Şi a costat doar 10 lei, preţ pentru studenţi. Dacă ştiau ei că aş fi fost dispus să dau şi 300! Am stat cu biletul afişat în cel mai vizibil loc din cameră şi am mai ascultat de două ori albumul până a venit ziua spectacolului.


     Când am intrat în Sala 2 a Teatrului Naţional din Timişoara era murmur ca pe o stradă aglomerată, muzicienii îşi acordau instrumentele, mici lămpi cu lumină palidă la mese, oamenii se aşezau pe scaune peste hârtia "REZERVAT", iar responsabilii de sală îi ridicau în proteste. S-au calmat, toate locurile s-au ocupat şi spectacolul a început puternic cu Nuevo Tango Quintet în colţul cu instrumente (pian, vioară, chitară, flaut, violă, violoncel, vibrafon, xilofon, contrabas şi percuţie) şi cu un maestru al acordeonului, după cum s-a putut auzii şi simţii: Alin Stoianovici. Cu o voce frumoasă şi cu un rol jucat perfect, Sânziana Tarţa a fost Maria de Buenos Aires, pe lângă care au intrat în poveste: poetul (Victor Bucur), povestitorii (Claudia Ieremia şi Ion Rizea), opt actori care au reprezentat oraşul şi doi dansatori profesionişti (Cristina Daju şi Silviu Guşat). Pentru acest spectacol Ada Lupu a făcut regia artistică iar Răzvan Mazilu coregrafia. 

       Firul epic poate a fost puţin cam greu de urmărit, textul având o stilistică aparte, puţin modificată faţă de varianta argentinienilor, care avea şi un puternic mesaj politic care sancţiona violenţa dictaturii militare din Argentina anilor 1976-1983 care a făcut numeroase victime printre disidenţi. Maria noastră a explorat prin acest rol sufletul tangoului, pasional, seducător, ne-a arătat Buenos Aires-ul exotic şi misterios, devenind victima acestuia, în care reînvie ca umbră şi dă naştere unei versiuni sanctificate a ei.  

     Mi-aş dori mult să vezi acest spectacol care se va mai juca în 20 şi 23 septembrie, cel mai devreme, şi sper că te-am convins să îţi iei bilet şi să întâmpini toamna în paşi de tango. Poate ai şi tu norocul să fii invitat pe scenă să faci câţiva paşi cu actorii. Programul teatrului. Programul casieriei

     În lista de mai jos găseşti câteva dintre melodiile Milvei de care-ţi spuneam! Să-mi spui, te rog, dacă ţi-au plăcut.
        


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Îmi spui şi mie la ce te gândeşti?