Un blog despre explorare urbană şi despre conţinut interesant descoperit online (content curator).

luni, 14 aprilie 2014

O strategie culturală pentru Timişoara


     Astăzi am putut să aflu mai multe despre elaborarea strategiei culturale a oraşului Timişoara în cadrul unei conferinţe care a explicat etapele unui proiect european transfrontalier de cooperare România - Serbia. Timişoara este cuprins în acest proiect ca pol cultural al regiunii pe lângă alte oraşe din Serbia ca Pancevo, Zrejanin sau Vrsac, iar strategia ţine cont de realităţile geografice şi de relaţiile construite în anii trecuţi cu autorităţile sârbe. 

    Această strategie culturală este elaborată pentru intervalul 2014 - 2024 şi include detaliile despre aspiraţia oraşului de a ajunge Capitală Europeană a Culturii în 2021. Ce s-a făcut până acum? A fost făcută consolidarea echipei care se ocupă de strategie (consorţiul format din Asociaţia MetruCub şi Asociaţia Tranziţia Urbană şi Institutul Intercultural din Timişoara, Primăria Timişoara, Primăria Pancevo şi Primăria Zrejanin)  şi cercetarea consumului şi a ofertei locale de cultură (îţi arat imediat, mai jos, câteva rezultate interesante selectate din cercetarea de anul trecut). Până în septembrie când strategia va fi finalizată vor mai avea loc mese rotunde, dezbateri, focus grupuri, workshop-uri şi sesiuni de formare pentru angajaţii din serviciul cultural public. Se pot obţine uşor mai multe informaţii de pe site-ul www.romania-serbia.ro

     Această strategie va fi ceva benefic pentru oraş dacă este realizată participativ, prin dialog cu actorii vieţii culturale, ai societăţii civile şi a cetăţenilor interesaţi să trăiască într-un oraş mai ofertant din punct de vedere cultural. Este nevoie de implicarea key stakeholder-ilor, a specialiştilor în politici culturale, management cultural, urbanism, planificare strategică, patrimoniu cultural, regenerare şi cultură urbană, oameni care vin din zona industriilor creative, experţi în artele spectacolului şi festivaluri, consultanţi în muzică, artă experimentală, istorici şi specialişti în comunicare şi new media. Aceştia se găsesc în echipa menţionată mai sus dar este nevoie şi de alte voci care să dubleze expertiza şi să aducă proiecte şi nevoi noi în discuţie. 

     S-a mai spus ceva foarte important: cultura trebuie să aibă origini civice, nu guvernamentale. Guvernele şi autorităţile nu "livrează" cultură cetăţenilor lor, ele oferă condiţiile ca aceştia să-şi creeze singuri un spaţiu de exprimare. Şi un exemplu relevant este proiectul construirii unui foişor în Parcul Botanic din Timişoara de către cluburile Lions şi Rotary din oraş. 

     Spuneam că o să amintesc de câteva rezultate dintr-o cercetare făcută pentru a servi această strategie cu cifre care să creioneze peisajul cultural local. Strategia porneşte de la aceste rezultate care arată schimbările din ultimii ani: o scădere dramatică de 12 procente în doar cinci ani a celor mulţumiţi de oferta culturală a capitalei Banatului între 2000 şi 2005, şi o revenire uşoară, pe trend ascendent în 2013. În acelaşi timp, procentul celor nemulţumiţi creşte la fiecare sondaj de opinie.



     Filarmonica şi Opera sunt instituţii culturale care se bucură de tot mai mulţi spectatori fideli.

 
     Tot mai mulţi timişoreni merg la bibliotecă (creştere de 12% în 13 ani) dar scade frecvenţa cu care ei vizitează sălile de lectură sau secţia de împrumut de carte. Era 2.0 a redus foarte mult cumpărăturile de carte din Timişoara şi a redus publicul fidel al librăriilor de la aproape jumătate dintre cei chestionaţi la un sfert, între 2000 şi 2013.


     Alte rezultate ale chestionarului vorbesc despre cele mai menţionate obiective turistice ale oraşului. Şi autorităţile par să fi luat în seamă aceste rezultate pentru că până în 2021 toate zonele menţionate mai jos vor fi reabilitate, spaţii deschise pietonilor, moderne, îi vor aştepta pe turişti. 


     Pentru a vedea mai multe rezultate ale acestei cercetări poţi vizita această pagină: Investigarea cererii şi a ofertei culturale în Municipiul Timişoara. Echipa care elaborează această strategie a subliniat importanţa participării tuturor celor interesaţi de proiectele de viitor ale Timişoarei şi a relaţiilor transfrontaliere cu alte oraşe înfrăţite la evenimentele organizate până în septembrie: focus grupuri, dezbateri, workshop-uri. Pe site-ul www.romania-serbia.ro poţi vedea calendarul evenimentelor dacă vrei să participi! 

     Cum ţi se par rezultatele chestionarului?



vineri, 11 aprilie 2014

Cum îţi faci publicitate pe gratis

     Posibil să fi văzut şi tu ştirea despre eticheta de cozonac românesc, pufos, de Băileşti, care ne spunea că aceştia sunt umpluţi cu "bullshit"! Un cumpărător a făcut descoperirea şi a postat pe contul lui de Facebook eticheta cu compoziţia aşa cum apărea pe cozonac, după care poza s-a viralizat şi a ajuns subiect de articol la unele dintre cele mai vizitate site-uri de ştiri din România. 


     Până "să observe" cei de la Teoden Băileşti greşeala au ajuns în magazine câteva mii de astfel de cozonaci şi imediat după "descoperirea" etichetei hijack-uite de translator sau graphic designer au oprit distribuirea. De ce am pus în ghilimele declaraţiile lor? Pentru că am bănuiala că totul a fost făcut foarte conştient şi au bifat fiecare punct din strategie: s-a vorbit foarte mult despre ei pe reţelele sociale, pe bloguri şi site-uri de ştiri, au câştigat publicitate gratis în valoare de mii de euro (puteţi vedea mai jos că ştirea a ajuns pe ŞtirileProTv, pe Adevărul, pe România Tv, pe ziare locale şi pe site-uri despre industrie şi economie), şi-au crescut notorietatea foarte mult, la nivel naţional şi au atras atenţia spre companie, care după cum aflăm din majoritatea articolelor, vrea să se extindă şi în afara Băileştiului lui Amza Pellea şi al lui Marcel Iureş şi are o cifră de afaceri de 2,5 milioane de euro. 
     Oricum ar fi, situaţia este foarte amuzantă şi memorabilă şi probabil o să-mi amintesc de ea de câte ori o să mănânc cozonac cu rahat, şi mai mult, o să caut în supermarket cozonac de la Teoden până găsesc şi gust. 

    Tu ce zici, este vorba de newshijacking sau de o greşeală a departamentului de marketing?

Vorba bănăţană






     Am ajuns în Banat cu dorinţa de a auzi graiu locului care mi-a părut melodios şi frumos dintotdeauna. Nu am auzit o boabă! Se vorbeşte rar şi în glumă. Mare păcat! Aşa că mai ascult din când în când înregistrări şi citesc poezii  în dialectul bănăţean. Aici: BANATerra

"Graiu blând şi cumpătat
Ca în dulşiele Bănat
Nu mai cred să se găsească“

     M-am pus zilele trecute să ascult din nou pentru că Alexandra Palconi  a lansat proiectul la care a muncit în ultimele luni - Prin Banat - şi mi s-a făcut dor de grai citind poveştile ei. În cadrul acestui proiect Alexandra va scrie povestea locurilor pe care le-a descoperit în plimbările ei prin provincie şi care nu trebuie uitate, va face itinerariul călătorilor curioşi şi ne va face cunoştinţă cu bănăţeni obişnuiţi din sate care mai au poveşti de spus despre locurile în care s-au născut.

     Este o colecţie de poveşti, de adrese, de momente din trecutul şi prezentul acestui tărâm cu atâta istorie. Este un proiect valoros pentru că adună pentru noi poveşti despre locuri şi oameni a căror istorie dispare din memoria generaţiilor. Sunt tot mai puţine amintirile, sunt tot mai multe ruinele! Banatul interbelic şi antebelic străluceşte, este prosper, este tolerant, este cosmopolit, este ceva ce trebuie să redescoperim, pentru că în ultimele decenii s-au schimbat atât de multe şi nu e voie să uităm de marea diversitate etnică (într-un secol proporţiile s-au răsturnat: minorităţile au devenit majorităţi), de influenţa habsburgică şi otomană şi de tot ce a încercat comunismul să îngroape, să distrugă, inclusiv spiritul oamenilor din aceste locuri. 

     Am citit cu drag toate articolele pentru că spun povestea unor familii de aristocraţi, a conacelor şi castelelor în care au locuit şi care a fost soarta lor după colectivizare. Mi-a plăcut mereu să citesc şi să aflu mai multe despre acea perioadă, empatizez foarte mult cu poveştile acestor oameni cărora le-a fost luat totul,  şi al căror timp, au considerat unii, pur şi simplu a trecut. În favoarea omului nou. 

     Oriunde ai locui în ţară, să ştii că ai aproape de tine locuri pe care trebuie să le vizitezi şi să le cunoşti şi ai responsabilitatea să nu le laşi să se transforme în moloz! După ce citeşti poveştile apărute până acum în Prin Banat, poţi să cauţi şi alte locuri speciale din ţară aici, pe Monumente Uitate, un alt proiect care îmi este foarte drag.

Intră pe site să citeşti poveştile! www.prinbanat.ro

miercuri, 2 aprilie 2014

Scriu din nou!

     Cred că blogul se va simţi foarte bucuros că vine şi la el primăvara. Zilele astea va începe să se încarce pe mai multe ecrane, de monitoare, de tablete, de smartphone-uri, după o pauză de câteva luni. Să vedem, mai dăm praful şi de pe conturile mele de Twitter şi Google Plus - LinkedIn mai rămâne în stand-by câteva luni pentru că nu am timp şi pentru el. Să mai treceţi pe aici, da?

     După workshop-urile PRbeta din Timişoara, la care am participat şi despre care am vorbit aici, am fost primit, alături de încă două colege pe care le-am cunoscut la workshop-uri, într-un internship la noua agenţie PRbeta, deschisă de Cristina Puţan, Oltea Zambori şi Alexandra Palconi. După ce au creeat probabil cel mai puternic brand în comunicare al provinciei: triada conference-workshops-meetings marca PRbeta, sunt foarte bucuros că pot sta în jurul lor şi că pot învăţa. Printre primele provocări a fost aceea de a scrie un articol tematic pentru blogul agenţiei. 

     Nici că se putea mai bine, deoarece era nevoie ca cineva să mă ajute să trec peste "gripa" ce afectează bloggeri începători. Am ales să scriu despre studii de caz şi după ce am cochetat cu mai multe subiecte am decis să caut mai multe informaţii despre brand journalism. Am găsit imediat foarte multe resurse pe site-uri de PR în limba engleză şi nimic în limba română, acesta este şi motivul pentru care am făcut un articol mai elaborat, care acoperă mai multe zone ale acestui nou tip de comunicare corporate. Scriind articolul m-am gândit ce branduri româneşti ar adopta acest nou tip de jurnalism şi dacă conceptul are viitor în peisajul media românesc. După ce îl lecturaţi vă aştept aici să povestim despre asta. În săptămânile viitoare urmează şi alte articole interesante care sunt în curs de redactare.